GABRIEL GRIGORE, 10 ANI DE TRĂSNIȚII

De 10 ani, Gabriel Grigore este în spatele sitcomului care a intrat în Cartea Recordurilor pentru numărul de sezoane atins. Este vorba despre „Trăsniții „, serialul de comedie care se difuzează de mai bine de 15 ani la Prima TV.

În urmă cu 2 ani, am avut ocazia de a pătrunde în familia ” Trăsniții ” în cadrul unui casting organizat de PRIMA TV. Am avut plăcerea de a juca câteva scenete alături de Cătălin Marin, Constantin Zamfirescu și Alin Brancu. Aici l-am cunoscut pe Gabriel Grigore, omul care se ocupă de regie și montaj de ceva vreme. Pentru că luna trecută a împlinit 10 ani de când s-a alăturat echipei „Trăsniții „, am decis să stau de vorbă cu el pentru a-mi povesti cum a reușit un astfel de serial să intre în Cartea Recordurilor la nivel mondial. Pentru a afla povestea care m-a adus pe mine în „Trăsniții” pueți accesa articolul intitulat ” #20 de întrebări în #20 de ani” iar pentru a vedea sceneta în care am jucat puteți accesa acest link. Pentru a afla povestea care l-a adus pe Gabriel în acest sitcom de succes, vă invit să citiți interviul de mai jos.

Alexandra P: Ești regizorul celui mai longeviv sitcom din lume. Ce înseamnă să fii regizorul unei astfel de producții precum „Trăsniții”?

GABRIEL GRIGORE: În primul rând, eu personal mă bucur că fac parte din acest proiect care a facut și încă o să mai facă istorie. Este destul de ofertant și este și un element de mândrie la mijloc, nu prea se întâmplă nimic în țara asta și să faci așa ceva la noi în țară este destul de uimitor. Este un mediu plăcut, nu te simți ca la muncă, e voie bună, râdem, ne simțim bine. Eu sunt deja de 10 ani aici, partea de regie o fac de aproape 3 ani. La început mă ocupam de partea de text. La începutul anului acesta am făcut fix 10 ani. Sunt aici din anul 2009. Nu am avut foarte mult de a face cu acest domeniu, am avut de mic o înclinație spre asta. De exemplu, eu am prins o generație când filmele la televizor erau foarte importante, și fiind copii, ne întâlneam după film afară și discutam ce se întâmpla acolo. Dar aveam o abilitate specială de puteam să întorc părerea omului, fără să-mi dau seama. Dacă tu vedeai un film și spuneai cât de tare a fost, iar eu îți spuneam că nu a fost așa, îți și schimbam părerea. Înțelegeam lucrurile dintr-un film mult mai bine, încă de la vârste fragede și întotdeauna am avut păreri pertinente de ce înseamnă să critici sau să înțelegi un film.

Alexandra P: Care este povestea care te-a adus regizor în serialul „Trăsniții „?

GABRIEL GRIGORE: Șansa mi-a oferit-o Cătalin Marin (Vandame). M-a contactat la un moment dat, eu pe atunci lucram pe partea de evenimente. M-a sunat. Eu știam că el este în proiectul acesta și m-a întrebat dacă vreau să mă ocup de partea de texte, de prompter. Mi-a spus că nu e mare lucru și mi s-a părut ok, mai ales că urma să lucrez cu Toni Ionescu (Mârlanu), Constantin Zamfirescu (Gogoașe) și cu Grig Chiroiu (Pupăză). Și ușor-ușor m-am integrat destul de bine. A fost o provocare pentru mine. Eram foarte fascinat de ce se întâmpla acolo pentru că eu nu știam ce stă cu adevărat în spatele unui film. Și de acolo ușor-ușor am început să acumulez experiență.

Alexandra P:Care crezi că este cheia succesului pentru acest serial? De ce consideri că a reușit în acești ani să atingă un număr record de sezoane ?

GABRIEL GRIGORE: Părerea mea personală e că secretul acestui serial este faptul că toată echipa este ca o familie, adică nu prea ai sentimentul acela că pleci de acasă și te duci la muncă. Pur și simplu este ca o familie. Sunt și zile nasoale, ca peste tot, dar întotdeauna s-au găsit soluții să trecem pentru orice obstacol. Tot timpul au fost piedici, pentru că este o lume grea, unde trebuie să ai un secret iar acesta este pur și simplu că suntem ca o familie, ne ajutăm unul pe altul ca și cum am fi rude.

Alexandra P: Cât de mult timp alocați unei zile de filmare? Dar pentru regie și montaj?

GABRIEL GRIGORE: O zi de filmare durează 11 ore. De la 10 și jumătate, când se dă acțiune, până la ora 21:30 seara. Se întâmplă să dureze și mai puțin, depinde de mai multe aspecte și mai ales de situație. Dacă totul merge bine și actorii sunt la punct cu textul și cu acțiunea, în principiu filmez cam câte 2 duble. Nu este ceva complicat. Dar asta este o excepție, pot să filmez mai multe duble până iese. Iar eu văd lucrurile într-un anumit fel și trebuie să fii foarte conștient pentru că este foarte greu să iasă exact cum gândesc eu. Este destul de complicat și nu mă ajută timpul. Ca să fac exact cum m-am gândit trebuie să stau două ore la o secvență, este un război între scenariu și regie pentru că eu gândesc într-un fel, poate și actorul gândește într-un fel și trebuie întotdeauna să existe un echilibru în așa fel încât toata lumea să fie mulțumită. Dar de obicei sunt destul de permisiv, accept 2-3 duble maxim. Se întâmplă în cazuri excepționale să filmez și mai multe. Depinde și de text și de acțiune. O zi de filmare durează cam 11 ore. Când nu sunt Cârcotașii pe post noi filmăm 4 zile/săptămână, când sunt filmam doar 3. De când vom începe primul sezon, timp de o lună vom filma 4 zile pe săptămână. Și din momentul în care se trage prima secvență dintr-un episod până când ajunge pe post, cam o săptămână durează tot procesul. Depinde foarte mult pentru că noi filmăm pe decoruri, nu filmăm pe secvențe. Mai filmăm și afară uneori. În principiu decorurile sunt în același loc. Dacă am filma din locații în locații nu am avea ritmul acesta, e foarte greu. O zi de filmare afară durează cam o zi și jumătate în platou. Deci e mult mai greu de filmat afară.

Alexandra P:În ultimul timp televiziunea a scăzut destul de mult. Simți acest impact și pentru „Trăsniții „?

GABRIEL GRIGORE: Da, cu toții îl simțim. Din păcate cel mai mare inamic la momentul acesta este internetul. Lumea ușor-ușor nu mai are încredere în televiziune de ceva timp. Pentru noua generație televizorul nu mai există. Părerea mea este că va fi din ce în ce mai greu pentru televiziuni, asta dacă nu se găsește o soluție prin care să se îmbine cu online-ul. Până la urmă este normal și firesc ca lucrurile de-a lungul timpului să evolueze. Noi facem parte din formatul vechi de sitcom, am văzut și trend-urile din afară, mai ales din SUA deoarece acolo au luat naștere, acolo au apărut cele mai bune seriale de sitcom, precum “Seinfeld”, care este cel mai de succes sitcom din toate timpurile. Ca o paralelă, un episod din “Seinfeld” se filmează numai în 2 săptămâni. Noi facem un episod și ceva pe zi. Deci cam acesta este volumul de muncă. De aceea probabil am ajuns la 1700 de episoade, și ei s-au oprit la vreo 200 și ceva. Deci e un volum de muncă mult mai extenuant față de cel de afară. Și ca ultime tendințe în materie de sitcom, au început să dispară anumite elemente care erau foarte clare în sitcom. (SITCOM= Comedie de situație) Nu se mai pune accent atât de mult pe comedia de situație, au dispărut râsetele din spate, stilul de filmat nu mai este același care e la noi, celebra canapea de sitcom a dispărut. Noi nu am făcut modificări în “Trăsniții “, nu cred că România este pregătită deocamdată de o schimbare. Afară a fost privit ciudat acest nou format. Daca în formatul original există mai multe camere, fiecare personaj are prim-plan pe o cameră. Tu vorbești, se taie din mixer-ul din regie camera ta. În formatele noi, practic este o singură cameră care fuge de la unul la altul. Mi se pare oribil deoarece dacă mă întrebi pe mine eu nu pot să mai văd filmul ca un om normal. Iar acea mișcare dute-vino de la unul la altul de la replici scurte, te amețește. Dar acestea sunt trendurile. Acum dacă se vor schimba anumite lucruri și la noi, asta nu știu. Deocamdată păstrăm același format pe care l-am început din 14 septembrie 2003.

Alexandra P:Care este cea mai frumoasă amintire de pe platourile de filmare ?

GABRIEL GRIGORE: Este o întrebare grea pentru mine deoarece în 10 ani de zile s-au întâmplat foarte multe. Sunt atât de multe momente, nu trece o zi fără amintiri frumoase. Dacă ar fi să iți spun personal, unul dintre cele mai frumoase moment a fost de ziua mea. Eram în timpul muncii și toată echipa s-a adunat și mi-a cântat “La mulți ani” Și atunci i-am văzut pe toți fericiți, m-am emoționat destul de tare, mai ales că mie nu îmi place să fiu în centrul atenției. O altă amintire frumoasă a fost pe vremea în care scriam, undeva prin sezoanele 17-18. Pur și simplu nu-mi venea să cred că o mână de oameni importanți îmi duc munca mai departe. Aveam un sentiment aparte. Un moment emoționant a fost și când am jucat prima dată, când m-am bâlbâit și nu mai știam ce să mai fac, au fost multe momente frumoase. De moment ce sunt de 10 ani aici, am avut parte de clipe de neuitat.

Alexandra P: Cât de mult te-au ajutat studiile în acesta meserie?

GABRIEL GRIGORE: Studiile m-au ajutat un procent destul de mic deoarece consider că sistemul, mai ales în domeniul acesta este foarte, foarte învechit. Eu consider că lumea filmului a murit undeva prin anii 70. Filmul în sine atunci a murit, ceea ce l-a salvat și l-a dus mai departe a fost inventarea calculatorului. Altfel, subiecte originale nu prea mai sunt. Nu se mai pune accentul pe actor, pe munca lui. În principiu, școala te învață vechile obiceiuri, dar este de datoria ta să asimilezi sau nu. Sincer, eu la facultate venisem oricum cu un bagaj de cunoștințe. Practic lucram de vreo 4-5 ani de când am început școala de regie și ceea ce auzeam acolo deja știam de ceva timp. Pot spune ca m-a ajutat într-o anumită măsură. Eu sunt de părere că actoria nu se învață, eu prefer să cred că încă mai există o latură umană în asta. Toată lumea are un idol, dar sunt de părere ca în domeniile acestea ce țin de cele 7 arte, școala nu există. Școala maxim te șlefuiește. Toți marii actori nu au nicio treabă cu studiile de actorie, pur și simplu au acel ceva. Nu poți să înveți să fii actor, oricât de multă școală ai face. Dacă tu nu ai înclinația ta, dacă nu ai sclipirea aceea, nu poți să înveți niciodată oricât de multe ai studia la UNATC sau Hyperion. Practic, ține de talent.

Alexandra P:În ce alte producții ai mai fost implicat?

GABRIEL GRIGORE: Trăsniții este o producție atât de mare, încât îți este foarte greu să mai faci și altceva de amploare. Nu prea poți să faci două producții mari deodată, este greu. În trecut am mai făcut scurtmetraje. Îți ocupă tot timpul, și viața de zi cu zi de multe ori.

Alexandra P:Ce te-a determinat să alegi să faci regie de film și televiziune?

GABRIEL GRIGORE: În acel moment mă ocupam de partea de casting la serial și mi s-a oferit șansa . Eu înainte am început o altă facultate, însă nu mi-a plăcut absolut deloc. Am dat la facultatea de Marketing, Spiru Haret. M-am găsit într-un loc în care nu învățam nimic din ce-mi plăcea și am ales să renunț la ea. Practic, visul meu întotdeauna a fost să lucrez în publicitate, să fac reclame.

Alexandra P: Ți-ar fi plăcut să joci în fața camerelor, și nu în spatele acestora ?

GABRIEL GRIGORE: Da, am făcut asta destul de des. Chiar și sezonul acesta am avut câteva roluri. Este foarte incitant. Țin minte că m-am chinuit foarte mult la o replică care nu-mi ieșea. Dar este frumos. Mulți m-au întrebat de ce nu am vrut să aleg actoria. Îmi amintesc că în facultate a trebuit să interpretez o poezie, iar în urma prestației mele profesorii mi-au spus “Pleacă de aici, la actorie cu tine!”. Probabil că daca aș avea mai multă încredere în mine și m-aș axa mai mult pe actorie aș reuși și pe partea asta. Problema mea principală este dicția. Da, mi-ar fi plăcut dar îmi place și asta. Câteodată mai și joc, deci le pot îmbina pe amândouă. Nu cred că a existat un sezon de când sunt eu în care să nu fi jucat un rol.

Alexandra P: Punctualitatea reprezintă un atu în această meserie?

GABRIEL GRIGORE: Da, punctualitatea este bună în orice domeniu. Din păcate, îți spun un secret, nu sunt foarte punctual. Este una dintre cele mai mari probleme ale mele de când m-am născut. Nu îmi place să ajung primul undeva, dar nici nu îmi face plăcere să mă las așteptat. Uneori am impresia că ajung mai repede, nu o fac cu rea voință. Dar da, punctualitatea nu este punctul meu forte.

Alexandra P: În momentul de față, care este cea mai mare aspirație a ta?

GABRIEL GRIGORE: Odată ajuns regizor nu prea mai ai la ce să aspiri, doar postul de producător ar fi mai sus de el, dar sunt mulțumit de ceea ce am ajuns. Aș vrea să fac un documentar de mare amploare, vorbesc despre el de cel puțin 3 ani de zile. Deocamdată nu am pus nimic pe hârtie, ideea este doar în mintea mea. Aici intervine problema cu ambiția pe care eu nu o am. Eu sunt mai greu de motivat decât un alt om. Încă mai aștept persoana care să îmi spună care e motivația mea, pentru că acum, nici la vârsta de 30 de ani nu știu care este aceasta. Dar atunci când fac ceea ce îmi place se simte. Cea mai mare aspirație a mea este să fac un documentar despre Romania de amploare care să fie la nivel internațional, însă am nevoie pentru asta de o finanțare foarte mare, iar aici se cam încurcă lucrurile. Acesta este visul meu. Pe partea personală, îmi place foarte mult să călătoresc, întotdeauna am avut dorința de a cunoaște locuri. Ca fapt divers, locul în care mă simt eu cel mai bine este în pădure. Când intru în pădure, simt că am ajuns acasă. Aș vrea să călătoresc mai mult.

Alexandra P:Ce proiecte ai în viitor ?

GABRIEL GRIGORE: Momentan sunt în discuții cu niște prieteni care au un joc de strategie online și vor să-l promoveze într-un fel mai nonconformist. Dorim să facem un reality show. Suntem în discuții pentru ceva nou pe piață, care va fi și pentru TV și pentru online. Este un proiect privat. În prezent am doar proiectul “Trăsniții”. Este suficient pentru mine având în vedere cât timp aloc unui astfel de proiect. Momentan pentru noul sezon avem o poveste, avem și personaje noi. Acum suntem în pauza dintre sezoane, când scenariștii încep să scrie. Deocamdată nu am acces la episoade pentru că ei le scriu chiar acum. În momentul de față știu doar povestea pe care nu o pot divulga. Încă nu avem stabilită data la care va începe sezonul cu numărul 32.

Alexandra P: Dacă nu ai fi ales acest domeniu, ți-ar fi plăcut să fii…

GABRIEL GRIGORE: APICULTOR. Mi se pare o chestie foarte interesantă să te joci cu albinele și să faci miere.