Artistul Mihai Predescu a acceptat invitația noastră de a oferi un interviu pentru Revista Babilon.
Alexandra Putanu: A trecut aproape un an de la ultimul interviu acordat pentru Revista Babilon. Cum a fost pentru tine acest an?
Mihai Predescu: În primul rând îi salut pe cititorii Revistei Babilon și le transmit gânduri bune și îi încurajez să își urmeze cele mai îndrăznețe visuri! În al doilea rând îți mulțumesc ție, Alexandra că mi-ai oferit această ocazie și sunt onorat să pot să împărtășesc cu tine și cu cititorii tăi câteva idei în care eu cred cu tărie. Pentru mine anul 2019 a fost un an special, un an al provocărilor profesionale, un an în care am învățat lecții de viață și un an în care am considerat că, ascultând oamenii tot mai mult, ascultând pur și simplu poveștile de viață și impresiile din jurul meu, ar trebui să îmi deschid și mai mult orizonturile, să îmi ascut percepțiile și să trag concluzii abia după ce analizez și sintetizez… Am aflat astfel că pot scoate la suprafață noi aptitudini artistice. Mi-am confirmat totodată ideea că pot accesa mai multe informații din interiorul meu artistic și le pot transmite mult mai ușor, probabil experiența mea își spune cuvântul (lucrez în domeniul muzicii clasice de aproximativ 20 de ani).
Alexandra Putanu: Care sunt obiectivele pe care dorești să le atingi anul acesta?
Mihai Predescu: În anul 2020 mi-aș dori să avansez în carieră (cine nu-și dorește?) și să mă dezvolt pe cât mai multe planuri. Odată cu începutul acestui nou deceniu, simt nevoia acută de a mă reînnoi, de a îmi reînnoi forțele, de a îmi reîmprospăta și îmbunătăți toate aspectele și viziunea artistică și personală. Vă voi da ulterior câteva direcții pe care îmi doresc să le urmez și care consider că vor constitui apanajul unor fericite ciocniri de idei mixate într-un fel de ”brainstorming” (că tot e la modă acest neologism), idei pe care le-am asimilat în anii anteriori. Unul dintre obiectivele propuse a fost deja atins: să intru în 2020 cu multă poftă de a cânta, cu sete de a face lucruri noi, diverse și utile. Alt obiectiv propus pentru acest an este să îmi îmbunătățesc tehnicile și mijloacele de expresie muzicală. Mi-aș dori totodată să pot învăța să cânt și la chitară și tobe și mi-aș mai dori să pot compune în continuare câteva cântece, compoziții și aranjamente instrumentale (făcând un efort de memorie, pot spune că astfel de manifestări au existat încă din perioada școlii – mai exact, a gimnaziului). Nu în ultimul rând îmi propun să continui și producția muzicală, pe care am lăsat-o puțin cam în urmă în ultima vreme, aș dori să compun muzică de film, dar acest vis se întinde pe o perioadă mai îndelungată, e o aspirație cu bătaie lungă, ca să spun așa…
FOTO: „OPERETA – FLASHMOB” cu artiștii Teatrului Național de Operetă și Musical ”Ion Dacian” din București,la Aeroportul ”Henri Coandă”, 30.11.2019
Alexandra Putanu: În momentul de față, care este cea mai mare aspirație a ta?
Mihai Predescu: Cea mai mare aspirație a mea este să devin perfect, acea perfecțiune pe care eu mi-o închipui (desigur, fiecare o vede în modul său și acesta este un aspect al lumii noastre frumoase, diversitatea ei) deci, să mă ridic la înălțimea propriilor așteptări. Iar aceste așteptări consider că îmi vor modela cu siguranță și performanțele actuale în sens ascendent și susținut. M-aș simți onorat să colaborez cu o orchestră renumită, precum Royal Konzertgebouw (renumita orchestră olandeză), Chicago Symphony Orchestra sau Berliner Philharmoniker conduse de somități în arta dirijorală – dar nu dezvolt aici subiectul că nu e cazul), însă o idee mai ușor tangibilă este cea a unei colaborări în domeniul muzical cameral și mi-aș dori să pot reface vechi proiecte și să le dau o nouă formă – mă refer la formații camerale de tip duet, trio sau cvartet de coarde. Sub aceste forme mi-am desfășurat o bună parte a carierei dar și a studiilor mele muzicale (am studiat la secția instrumental vioara cu prof. Corina Bololoi la Universitatea Națională de Muzică din București – Facultatea de Interpretare Muzicală, în anul 2006 obținînd diploma de licență, iar în 2007 – pe cea de Master (la aceeași universitate). Am menționat acest lucru pentru că pe timpul facultății am cântat în multe formații muzicale camerale cu studenții de la această universitate și am acumulat astfel experiență. Un alt vis al meu, unul destul de vechi este cel de a reuși să realizez integrala sonatelor și partitelor lui J.S. Bach într-un recital extins (piese pe care eu le-am tratat punctual și schematic în Lucrarea de Licență și cea de Master în stilistică interpretativă muzicală).
Alexandra Putanu: Cât de mult ai evoluat în tot acest timp?
Mihai Predescu: Nu pot cuantifica cu exactitate, nu pot folosi numere sau procente, însă pot spune un lucru sigur: pe loc nu am stat! Mi-am droit foarte mult să îmi demonstrez mie însumi că pot mai mult, că trebuie să evoluez. Sunt conștient că efortul pe care l-am depus în ultima perioadă mă face să mă simt tot mai mulțumit de sine și pot resimți acest ”crescendo”, însă după cum cineva bine spunea, “nu există evoluție fără revoluție”, așadar este necesar un fundament logic și anume că un lucru nu se construiește singur, cere timp, efort fizic și intelectual, presupune multă voință și motivație, iar eu pot spune că nu mă plâng de lipsa acestora! Mă folosesc de ele din plin în relația mea cu instrumentul muzical (după cum știți sunt violonist de meserie).
Alexandra Putanu: Dacă ar fi să te reorientezi către un alt domeniu, care ar fi acela?
Mihai Predescu: Mă întrebi dacă aș putea să mă reorientez către alt domeniu? Da, doar în cazul în care numitorul comun ar presupune domeniul muzical. Cert e faptul că am avut, am și voi avea o legătură indestructibilă cu domeniul muzical, fie că voi putea activa în continuare ca muzician, violinist sau compozitor de muzică clasică, muzică de film, orchestrator sau producător muzical, artist designer musical, programator software pentru aplicații de producție muzicală, developer echipament muzical, sound designer, inginer de sunet, etc. Oricât aș fi condiționat sau presat de împrejurări, tot nu aș renunța la muzică. Pentru nimic în lume! Muzica este în sângele meu, întotdeauna se va găsi un portativ pe care să pot să îmi transfer ideile direct din suflet! Muzica e în Natură, ritmul ne înconjoară, noi trebuie doar să fim atenți la aceste mici detalii.
Alexandra Putanu: Cum decurge o zi normală din viața lui Mihai Predescu?
Mihai Predescu: După rutina obișnuită de dimineață încep cu exerciții speciale pentru tonifierea mușchilor gîtului, spatelui și apoi cei ai mîinilor și în special mobilitatea falangelor. Secretul unei bune tehnici de execuție a pasajelor muzicale presupune ca falangele să fie precum oțelul: rezistente dar flexibile iar tot ansamblul braț-antebraț-poigne-falange trebuie să funcționeze la parametrii optimi! Violoniștii fără acest ansamblu perfect functional nu se pot descurca cum trebuie. Noi, violoniștii trebuie să avem foate mare grijă, nu avem voie să ne accidentăm și trebuie să acordăm atenție sporită mîinilor, așa cum o balerină trebuie să aibă cele mai bune articulații pentru a oferii lumii din jur grația mișcărilor sale. După acest mic ritual vizualizez în minte cu ce voi începe studiul – de obicei, îmi propun să fac o analiză a ceea ce nu mi-a reușit în ziua precedentă și îmi realizez un plan de acțiune dar apoi imaginația melodică acaparează timpul de studiu și totul se transformă într-o joacă, după efectuarea unei game, trec la un arpegiu, apoi un pasaj dintr-un concert, apoi alt pasaj dintr-o piesă de virtuozitate… fac un mic periplu prin muzica clasică și romantică, înlănțuind după bunul plac diferite pasaje muzicale care au elemente de tehnică pe care le consider necesare, eu consider acest lucru o încălzire și o pregătire pentru studiul efectiv. Așadar studiul este de tip spontan în cazul meu, din punct de vedere al metodei alese dar folosind mijloacele necesare și găsind totuși un echilibru final. Numărul de ore de studio nu este niciodată fix. Consider că timpul nu este cel care dictează când o piesă este pregătită sau nu, cel care decide când se oprește este Mihai, omul, nu timpul, muzica nu ține cont de timp, atunci când trăiești muzica noțiunea timpului dispare pentru că ea ne dezleagă de baierele exactității și ne oferă libertatea de care avem nevoie. După studiu, mă delectez, de obicei, cu un film documentar sau studiez câteva secvente de cod HTML, CSS și alte limbaje de programare pentru website-uri și programe software la care îmi place să lucrez (ah! Nu v-am specificat și că am terminat Facultatea de Informatică la Universitatea Titu Maiorescu din București în anul 2010). După aceasta urmează de obicei repetiția sau repetițiile (în funcție de programarea instituției) iar apoi probele de sunet și spectacolul care durează în general 3 ore (uneori poate depăși acest interval). În concluzie, timpul meu liber este o componentă pregnantă a activității profesionale iar eu am găsit un mod fericit de a le îmbina. Am uitat să menționez că în ultima vreme îmi plac jocurile de cultură generală și jocurile de tip sudoku, integrame, rebus.
FOTO: Artiștii Teatrului Național de Operetă și Musical ”Ion Dacian” din București la Sibiu, Festivalul ”Classics for Pleasure”, 15-17.08.2019
Alexandra Putanu: Cât de mult timp aloci repetițiilor muzicale?
Mihai Predescu: – Acestora li se alocă cea mai mare parte a timpului și între acestea se găsește loc pentru încă vreo câteva preludieri ale pasajelor de orchestră. Repetițiile și spectacolele de la Teatrul Național de Operetă și Musical ”Ion Dacian” din București (unde lucrez încă din 2008) au un program stabilit, depind de programatorul făcut de instituție în strictă coordonare cu secretariatul artistic. Există mai multe tipuri de repetiții: repetiție de orchestră, repetiție cu ansamblul, repetiție generală și repetiții de partidă pe care șeful de partidă (eu) le poate cere atunci când este nevoie și piesa necesită a abordare mai elaborată sau în funcție de exigențele dirijorale. Au fost și repetiții generale înainte de premiere (și premiere am avut multe, slavă Domnului!) de câte 5 ore și jumătate de cântat încontinuu (ceea ce e destul solicitant pentru un artist, pentru că el – cum spuneam – depune și muncă intelectuală, pe lângă cea fizică și are nevoie de un anumit timp de repaus), însă pentru mine orice provocare înseamnă un pas înainte și satisfacție ”la pachet”. Aceste premiere au avut succes iar noi suntem mândri că reușim să mulțumim din ce în ce mai mulți oameni, publicul iese mulțumit de la spectacolele noastre și asta este o mare realizare pentru mine!
Alexandra Putanu: Din punctul tău de vedere, în momentul de față te consideri un artist complet?
Mihai Predescu: Niciodată nu mă voi considera un artist complet, pentru că tot timpul e loc de mai bine. Îmi doresc să devin un artist care să poată face cât mai multe, să pot îmbogăți, cu fiecare zi care trece, paleta de aptitudini artistice pe care le pot dobândi iar dacă aceste aptitudini se învârt în jurul muzicii este perfect!
Alexandra Putanu: Dacă ar fi să schimbi ceva la tine, profesional vorbind, ce ai schimba?
Mihai Predescu: Din punct de vedere professional nu mi-aș dori să schimb nimic, deoarece tot ceea ce am trăit și acumulat în timp face parte din scara evoluției personale, practice sunt secunde parcurse cu folos în viața mea! Sunt ferm convins că orice aș întreprinde o fac cu drag și dăruire, asta dacă e să aplec urechea și la ce spun cunoscuții mei despre mine, cei care mă apreciaza și mă respectă pentru ceea ce sunt. Aș înclina să cred că daca aș fi trăit și alte vieți tot muzician m-aș fi născut, cu toate că eu nu provin dintr-o familie de muzicieni (nu cunosc pe cineva din arborele meu genealogic să fi fost muzician).
Alexandra Putanu: Ce muzică asculți în singurătate?
Mihai Predescu: Prefer să ascult orice tip de muzică, dar cu condiția ca ea să-mi transmită ceva, să aibă un mesaj puțin mai profund, eu sunt mai pretențios la acest capitol. Ascult și muzică clasică – și asta mă ajută la capitolul compoziție, dar mă destind și cu muzică pop, jazz, world music, funk – atunci când vreau să mă destind.
FOTO: Premiera Musicalul ”Parcul de distracții”, cu producătorii și realizatorii sh, 30.09.2019
Alexandra Putanu: Te-ai regăsi în viitor în muzica de radio?
Mihai Predescu: De ce nu? Din câte îmi amintesc am fost promovat și la posturi de radio în trecut (Radio România Cultural, EuropaFM, Radio DEEA, Radio DJ, VibeFM), ca instrumentist de muzică clasică dar și ca artist de formație muzicală electronică, pe atunci activam și în industria muzicii electronice. Formația și proiectul pe care eu le fondasem în 2015 – REDSQ avea un concept ce consta în alăturarea unor elemente de muzică electronică celor de muzică clasică, niște prelucrări sub forma unui gen ”fusion”. Radio-ul este astăzi, din păcate, în declin, eu așa simt, și ar fi păcat, mare păcat… iată, în anul 2028 Societatea Română de Radiodifuziune va celebra un centenar de existență de la înființarea sa, (și odată cu ea și toate radio-uirle din România), a reprezentat un moment istoric de o importantă deosebită care a deschis noi porți de comunicare între cetățeni iar programele prezentate în tot acest timp au adus tot mai aproape idei și oameni. Tot ce vreau să spun e că posturile de radio actuale (în special cele private) ar trebui să promoveze mai multă cultură muzicală, oferind o paletă mai largă audienței (așa cum fac radio-urile din Europa. României îi lipsește diversitatea în muzică (ne-am blocat doar pe câteva genuri și le difuzăm la nesfârșit). Asta observ la ora actuală. E destul de trist, avem în sânge creativitatea dar ne lovim de blocaje care ”dictează” ce și cum să simțim, nu ar trebui să ne lăsăm guvernați de asemenea constrângeri. Un om liber este un om puternic! Da, mi-aș dori să particip și în emisiuni muzicale la radio, eu și încă mulți artiști din eșicherul meu – sunt foarte convins de acest lucru!
Alexandra Putanu: În afară de muzică, ce alte ocupații mai ai?
Mihai Predescu: Deocamdată sunt câteva ocupații care îmi ”fură” timpul liber. Uneori compun versuri, alteori scriu proză (deocamdată la nivel incipient), îmi place să scriu, de mic îmi plăcea foarte mult ideea de a transpune pe foaie ceea ce mintea produce și imaginează. Creativitatea, ca aspect nativ al minții umane, m-a fascinat, eu nutrind o deosebită admirație pentru marii scriitori, ale căror romane le devoram cu mare drag în vacanțele școlare. Mi-au plăcut, în special, cărțile de legendă, romanele de epocă și cele de aventură. Domeniul epic îl găsesc interesant sub orice formă ar fi: descriere, basm, narațiune, povestire, baladă și cam tot ce incumbă evocarea unor fapte trăite în trecut, fapte de vitejie și eroism, modele demne de urmat. De altfel, iubesc și istoria antică și medievală. Am avut o doamnă profesoară (care acum, din păcate, nu mai e printre noi și pentru care am și acum un deosebit respect) care mi-a insuflat această dragoste încă din clasa a V-a, când eu învățam la Liceul de Muzică ”Dinu Lipatti” (actual denumit Colegiul Național de Arte ”Dinu Lipatti” din București).
Alexandra Putanu: Am aflat că anul acesta vei lansa un volum de poezii. Felicitări pentru idee! Care este povestea care te-a făcut să te îndrăgostești de poezie?
Mihai Predescu: Da, observ că ești la curent cu noutățile! (zâmbește. n.r.). Da, am de gând să lansez anul acesta un volum de poezii, volum la care lucrez de ceva timp. Sincer, sunt o persoană foarte spontană și când doresc transcriu ideea pe foaie, atunci o fac fără să documentez exact, cu precizie, clipa. Noi artiștii așa suntem, ideea s-a ”născut”, inima a simțit, am luat pixul în mână și am început să lucrez la schițe. Atât de repede a venit inspirația că eu m-am lăsat purtat de val și… am simțit nevoia acută să aștern pe foaie tot ce îmi trece prin gând. Dacă stau să analizez în timp, să reiau cadru cu cadru, așa cum poate o fire mai analitică ar face, aș pierde esența… și poate acel miez de inspirație nu ar aștepta după mine…inspirația vine, te-a prins pe nepregătite și tu trebuie să extragi tot ce se poate în scurt timp, e ca o mica ”febră” ce te cuprinde, dar una plăcută și benefică în același timp, care te face să trăiești multe senzații și sentimente într-o perioadă scurtă de timp. Dar să continui prin a spune că prima dată când mi-a venit ideea de a scrie o carte nu este de acum, ci de foarte mult timp. De mic mi-am dorit să devin și eu un scriitor și să mă fac remarcat, numele meu să fie pe buzele oamenilor și să devin un soi de model ideatic, idei noi dar adânc ancorate în trăirile personale și, oarecum datate, cu aspect cronologic (de tip jurnalistic, gazetăresc). Acum, la cei 37 de ani de viață, îmi dau seama că, pe lângă trăirile personale, nu ar fi rău să adaug și acel strop de dinamism creativ și imaginație care a dăinuit ceva timp în interiorul meu, consider că odată cu asocierea celor două planuri să pot realiza ceea ce îmi propun în domeniul literar. Printre scriitorii romîni favoriți (poeți și prozatori) se numără Mihai Eminescu, George Topârceanu, Alexandru Macedonski, George Coșbuc, Octavian Goga, Mircea Eliade, Nichita Stănescu, iar pe plan internațional William Shakespeare, Percy Shelly, Alexandre Dumas, Paul Feval, James Clavell, Henryk Sinkiewicz, Jules Verne.
Alexandra Putanu: Cine reprezintă sursa de inspirație pentru tine?
Mihai Predescu: Muza inspirației o reprezintă oamenii din jurul meu, am câțiva la care țin foarte mult, iar ei mă influențează și mă inspiră prin atitudinea lor și felul lor de a privi viața. Consider că am avantajul de a capta cât mai multă informație din ceea ce mi se oferă, informație pe care apoi o pot ”prelucra” și îi pot oferi o formă și un sens, o pot ”creiona” și schița. Ulterior, aceasta se transformă în idee creativă și apoi poate îmbrăca haina unei manifestări artistice.
Alexandra Putanu: Dacă mâine ar trebui să alegi să te întâlnești cu o celebritate, care ar fi aceea?
Mihai Predescu: Cu siguranță mai multe personalități: aș dori să cânt în orchestra dirijată de Sir Simon Rattle sau să particip la un masterclass cu violonistul și profesorul Maxim Vengerov (pe care îl consider un model și care a avut o anumită influență în formarea mea stilistică interpretative datorită puterii sale de a transmite și de a adduce acea latură epică, descriptive muzicii). Sau mi-ar plăcea să interpretez partituri și să acompaniez balerinii faimosului Teatru Balșoi. Acestea sunt doar câteva opțiuni care îmi vin în minte acum, dar cu siguranță am mult mai multe dorințe.
Alexandra Putanu: Unde te vom vedea cât mai curând?
Mihai Predescu: Deocamdată existența mea se învârte în jurul Teatrului Național de Operetă și Musical ”Ion Dacian” din București, unde cânt cu drag în orchestra al cărui angajat sunt din 2008. În ultima vreme am lansat câteva premiere și aș enumera ”Cenușăreasa” (pop-opera) – o reinterpretare de succes a clasicei povești, ”Parcul de distracții” (primul musical românesc dedicat copiilor, muzica fiind compusă de prietenul și colegul meu, Andrei Tudor cu regia semnată de colega noastră Dana Rotaru, o co-producție Teatrul Național de Operetă și Musical ”Ion Dacian” din Bucurețti și Teatrul Muzical de Copii București),”Kiss me, Kate!” (o punere în scenă după faimoasa operă literară a lui Shakespeare, ”Îmblânzirea Scorpiei”), ultimul musical dintre cele enumerate fiind prezentat chiar aseară, 3 februarie la sediul din Bd. Octavia Goga, nr. 1. Oferta noastră muzicală din repertoriu se extinde cu operete ca ”Liliacul”, ”Țara Surâsului”, ”Voievodul Țiganilor”, cu spectacole de dans și balet precum ”Regatul Cascadelor”, ”Dans în jurul lumii”. Deci, îî așteptăm la spectacol pe toți doritorii!
FOTO: Pe scena Teatrului Național de Operetă și Musical !”Ion Dacian” din București, 24.05.2019 Concert ”Fang Shuang” – Simfonii de primăvara – Soliștii și orchestra teatrului și invitații.
Alexandra Putanu: Ce mesaj ai pentru oamenii care te urmăresc și te admira pentru tot ceea ce faci?
Mihai Predescu: Să nu renunțe niciodată la nimic din tot ce-i înconjoară și le este benefic (fapte, situații, oameni) și să-și urmeze visurile, oricât de costisitor ar fi efortul de a accede la acestea, pentru că un ideal atins dă sens vieții noastre și ne face să mergem mai departe spre înfăptuirea următorului ideal. Despre asta este vorba în viață: despre a lupta pentru a-ți servi sufletul în mod onorabil și de a-i face pe alții fericiți, de a trăi cu sens, de a nu-ți irosi timpul cu lucruri lipsite de substanță, de a te concentra pentru a asimila noi sensuri și a extrage învățăminte pentru a evolua ca individ. Iar eu, ca individ doresc să pot să contribui atât cât pot pentru ca eu însumi și mai apoi societatea să evolueze odată cu mine. Și poate că sunt momente când prea multă reflecție strică însă dacă suntem destul de tenace încât să elaborăm o strategie bazală, urmărind fapte și fenomene care se întâmplă zilnic în jurul nostru și cu care noi înșine intrăm în contact, atunci totul se simplifică și nu putem decât să servim câte o linguriță din nectarul pe care fiecare dintre noi l-am acumulat acolo, în sufletul nostrum, păstrând moralitatea pură. Uneori nu vrem să privim în interiorul nostru, avem acea frică de a ne autodescoperi. Deviza mea este următoarea: MUZICA REPREZINTĂ ARTA REDESCOPERIRII DE SINE! Redescoperiți-vă valoarea interioară cu care ați fost înzestrați încă de când ați deschis ochii pentru prima oară.
Interviu acordat Alexandrei Putanu de către Mihai Predescu, artist instrumentist – șef partidă – violonist în Orchestra Teatrului Național de Operetă și Musical ”Ion Dacian” din București, pentru Revista ”Babilon”. 03.02.2020
Blogul Alejandrei 